Majoritatea studiilor arata ca autismul are intotdeauna o baza biologica, insa s-au determinat mecanismele patogenice ce stau la baza autismului. Astfel, la fel ca orice alta boala de comportament, autismul este destul de probabil rezultatul diferitelor cauze si/sau cai biologice. Pentru a sustine aceasta afirmatie, cea mai buna dovada ar fi faptul ca nu mai putin de zece la suta din indivizii autisti au deasemenea si o stare medicala destul de fragila ( ca de exmplu: scleroza, sindromul X, “congenital rubella” ) despre care s-ar crede ca le-a cauzat simpotemele autiste.

adn_06

(Are autismul o baza biologica?)

La restul de 90% din indivizi, unde nu apare nici o alta boala, s-a descoperit ca factorul genetic are o mare importanta. Dovada aestei afrimatii provine din studiul familiilor si a gemenilor. Studiul familiilor a demonstrat ca desi riscul aparitiei autismului ( adica de a avea un al doilea copil autist) este de doar 2-5%, aceasta rata este de 100 de ori mai mare decât rata aparitiei autismului la restul populatiei.

Concluzia studiilor efectuate este ca autismul este o boala cu caracter genetica si mai mult decat atat, autismul este rezultatul interactiunii a mai multor gene. Au fost efectuate studii genetice ce au încercat sa descopere gena sau genele care sunt responsabile pentru cauzarea autismului, insa desi unele zone ale genomului uman sunt acum presupuse ca fiind loc de dezvoltare pentru gene defecte, înca nu s-a identificat nici o gena care sa joace un rol în cauzarea autismului.

Faptul ca autismul e consierat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rare ori se poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu poate duce la concluzii gresite din mai multe motive. În primul rând, comparat cu alte boli care se cred ca se mostenesc( diabet, hipertensiune) autismul este foarte neobisnuit. În al doilea rând, foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii, eliminând astfel unul dintre cele mai obisnuite moduri de transmitere ( adica de la un parinte afectat la copil) si în mod sigur scazând numarul familiilor cu mai mult de un membru autist. În sfârsit, se pare ca familiile care au deja un copil autist, în general îsi limiteaza planurile de a avea alti copii.